Desi ar trebui sa incep cu stapanii de constiinte, asa cum am scris in titlu, voi face asa cum se pare ca face orice blogger cu cota de piata mare: voi incepe pe dos, adica cu sluga, nu cu stapanul. De ce? Simplu: pentru ca un stapan nu exista fara slugile sale.

Asadar, exista slugi care isi vand constiintele. Nicio noutate, istoria e plina de asemenea personaje, in cele mai variate domenii si in cele mai variate proportii, dar, din moment ce lumea a mers, totusi, inainte, poate ca nu e nimic prea grav in faptul ca unii se vand cu suflet si cu minte cu tot. Ei bine, nu e chiar asa. Au fost momente in istorie in care omenirea s-a cutremurat dramatic din cauza constiintelor vandute/cumparate si a monstrilor nascuti din asemenea tranzactii. Stiti bine la ce ma refer: razboaie, regimuri dictatoriale, genociduri sau altele asemenea. Acestea sunt, insa, doar efectele mai vizibile ale negotului cu constiinte, manifestate devastator si cuantificabil imediat. Exista, pe langa aceste explozii ale raului, si o stare de lucruri mult mai discreta si poate mult mai distrugatoare: alienarea tacita prin denaturarea firescului.

Firescul! Adica lucrurile facute dupa firea lor. Asta inseamna lumea: o alcatuire in care am fost lasati sa traim inconjurati de lucruri bine alcatuite si a caror fiintare buna se ajuta sa existam. Firea buna a celor inconjuratoare ar trebui sa ne preocupe cu intaietate. Dar nu e asa! Insidios si profund jegos, constiintele vandute denatureaza firea si schimba ierarhiile naturale, iar noi inghitim uneori chiar pofticios dejectiile lor. Ce poate fi mai rau decat sa alienezi ordinea fireasca sau alcatuirea fireasca? Sa faci din barbat, femeie si din femeie, barbat, de exemplu? Din bine, rau si mai ales din rau, bine? Sa transformi nefirescul in banal si banalul in spectaculos? Sa privesti omul nu prin ochii lui, ci prin gaura fundului? Sa transformi mizeria in valoare, mediocritatea in merit, prostia in virtute sau obscenitatea in iubire? Ce poate strica mai mult decat sa savurezi durerea altuia si nu bucuria lui? Sa recompensezi dezechilibrul si sa condamni masura? Sa promovezi scandalosul pe post de spectaculos? Sa incurajezi tradarea si sa pedepsesti loialitatea? Sa batjocoresti normalitatea si sa slavesti abjectia? As mai putea continua, dupa cum bine simtiti...

Unde se intampla toate acestea? Pai, cel mai mult, in presa. Si cel mai vizibil, in televiziuni. Poate credeti ca voi zice acum despre ziarele tabloide. Nu, bineinteles! Nu vreau sa va insult crezind ca nu vedeti singuri gretoseniile din paginile devorate de cititorii coprofagi. Nu! Detasati-va un pic si judecati obiectiv mai ales stirile sau televiziunile de stiri.

In marea lor majoritate, ele manipuleaza. Unele foarte desantat, vizibil si penibil. Altele, mai voalat, mai stilat si mai decent impachetat, adica mult mai abject. Si mai uitati-va si la cei mai multi analisti, specialisti, reporterasi, moderatori, prezentatori si alte asemenea personaje, care fac tot ce pot ca sa deruteze si sa va aduca la predicatele care le-au fost impuse inainte sa intre in emisie. Departe de a mai informa si mult prea departe de investiga, televiziunile au deja sentinte si detin adevaruri. Analistii si oralistii acestora sunt procurori, nu gazetari. Emisiunile lor sunt tribunale, nu forumuri. Tintele lor sunt inamicii stapanului, nu subiectele agendei publice. Iar stapanii nu sunt, aproape niciodata, oameni de presa, ci magnati diversi, in mainile carora institutille de presa devin instrumente de judecata, tortura si executie publica. Iar aceste instrumente au nevoie de calai.

Calaii acestia nu au suflet, desigur. Nu au avut niciodata in istorie, din moment ce au putut ucide in baza unor sentinte pe care nu le-au chestionat vreodata. Au decapitat, au spintecat sau au ars pe rug fara intrebari. Pur si simplu. Dar macar stiai ca acesti oameni nu aveau pretentia sa fie nimic mai mult. Nu se voiau nici literati, nici politologi, nici istorici, nici psihologi, nici gazetari. Calaii din presa sunt altfel.

Unii sunt simpli incepatori, aspiranti la diverse statute, de la redactori sefi la prezentatoare de stiri. Semidocti, de cele mai multe ori, cu o cultura generala deplorabila, chiar semianalfabeti, cei mai multi sunt dispusi sa faca orice pentru a promova: de la accidente cu bocete, la violuri cu detalii si la chefuri cu manele, totul poate fi transmis. Agenda mondena nu mai include altceva in afara de divorturile in voga, infidelitatile in fapt sau acuzele de abuzuri de toate felurile. Iar micii reporteri stagiari au grija ca jegul monden sa devina stirea dorita de stapanii de constiinte gazetaresti. E primul pas catre denaturarea firescului: uzurparea valorilor autentice si inlocuirea lor cu mizerii urduroase si perverse.

Sfarsitul partii I. Sa imi spuneti daca mai vreti si partea a doua.