Să continuăm, așadar, mulțumindu-le celor ce s-au ostenit să citească partea I. Ucenicii despre care vă vorbeam sunt, în general, obedienți pînă la limita minimă a decenței sau chiar sub ea. Gata să împlinească orice cerință a șefilor, aceștia se adaptează fără urmă de simț critic și autocritic la orice denaturare a meseriei de gazetar. Cei mai talentați dintre ei prind cu ușurință mijloacele de împachetare onorabilă a mizeriilor ce le sunt comandate și ajung să ofere publicului produse mediatice aparent decente, însă mai nocive decît cea mai agresivă otravă cu efect lent. Treptat, acești tineri roși de ambiții de parvenire profesională devin adevărate curve de lux ale meseriei, capabile să converseze zîmbind în timp ce, sub efectul plăcerilor perverse pe care le oferă, îți golesc buzunarele sufletului de valorile cele adevărate. Și ca să nu fiu acuzat de poetizare și de teoretizare, haideți să exemplificăm puțin.

Să luăm cazul demonstrațiilor de la București. Televiziunile s-au repezit să relateze evenimentele, a căror miză a fost clar de la început că nu era nici Arafat, nici SMURD, nici proiectul legii sănătății, ci una mult mai limpede: pofta de putere a stăpînilor de conștiințe, combinată cu cea a unora dintre actorii politici ai momentului. Și imediat comenzile editoriale trimise către șefii știrilor și către realizatorii de emisiuni au devenit mai mirositoare decît urina unui diabetic. Pe ecrane au început să curgă informații tendențioase, îndemnuri mascate, imagini manipulatorii, invitați instruiți aprioric pe predicatele dictate de stăpînii de conștiințe și concluzii vizibile încă înainte de începutul vreunei dezbateri. Astfel, manifestanții erau mai mulți pe ecrane decît în realitate, jandarmii erau mai agresivi în imaginile luate decît în confruntările cu demonstranții, revendicările discutate în platou erau mai clare decît cele strigate în piețe și căderea guvernului era certă încă înainte să fi fost revendicată de manifestanți. În paralel, unele posturi dezăbateau deja noile formule de putere, încă înainte ca actorii politici să își recunoască implicarea in organizarea manifestațiilor spontane sau să își declare intențiile legate de doborîrea actualei puteri. Prezentatoare înțepate păreau pătrunse de seriozitatea unor discuții pe care, oricum, le pricepeau doar pe jumătate, iar pe jumătate le aveau creionate de dinainte de emisie de către șefii lor. O paranteză: să nu vă amagiți nicio secundă crezînd că presa e liberă. Nici vorbă! Cu foarte mici excepții, cele mai multe televiziuni și ziare sunt total înrobite editorial iar gazetarii de acolo primesc foarte limpede comenzi cu privire la ce trebuie să spună, despre cine și pe cine să invite în platouri sau cui să ia interviuri. Uneori sunt puse în joc sume de bani pentru diverse mize, de la șantaj la linșajul mediatic. Deseori, analiștii invitați in platouri sunt simbriașii stapînilor de conștiințe, unele trusturi de presă avînd pe statele de plată somități ale momentului. Multe dintre aceste somități, însă, se vînd și răsvînd în funcție de generozitatea plătitorului, schimbîndu-și nu doar stapînul, ci și ideologia, la cerere. Ca exemplu, unul dintre corifeii intelectuali ai momentului, invitat să analizeze demonstrațiile, începuse să spună că nu trebuie făcută nicio legătură între manifestațiile de acum și cele din decembrie 1989, în timp ce camerele de luat vederi arătau steagurile cu găuri tăiate perfect rotund, demonstranți oferind flori jandarmilor și cadre din Piața Universității din București. Așadar, aparent comentatorul observa corect că nu trebuie făcute legături care nu există, dar în profunzime comentariul său, combinat cu imaginile care conțineau locuri și gesturi simbolice pentru 1989, îndemna subliminal exact la contrariu: românilor li se sugera că, dimpotrivă, există similitudini și că și acum trebuie răsturnat un dictator. A doua zi între pancartele agitate de demonstranți începuseră să apară și cele cu "Jos dictatorul". Iată cum, sub aparența probității profesionale, multe trusturi de presă mint, intoxică și manipulează perfid, folosind gazetăria ca armă eficientă de manipulare. Și, mai ales, iată cum valori importante precum adevărul, libertatea, dreptul la protest, buna credință sunt pervertite prin manipulare și puse în slujba intereselor stăpînilor de conștiințe. Buna credință și nemulțumirile autentice ale majorității demonstranților ajung sa fie întîi contaminate și în final confiscate de interesele altora, mai sus-puși și la fel de indiferenți la suferințele reale ale populației. Agenda acestora nu are nimic în comun cu nevoile demonstranților, ci doar cu acapararea puterii în stat.

Să nu mă înțelegeți greșit. Nu iau apărarea nimănui; sau poate doar meseriei de gazetar și publicului care mai speră că presa este ceea ce ar trebui să fie: cîinele de pază al societății. Cîine o fi presa asta, dar arareori mai păzește altceva decît interesele stăpînilor ei. Desigur, nu-s un romantic idealist și nu credeam nici măcar cînd am intrat în presă că aici probitatea este la ea acasă, însă problema care se pune astăzi acut este aceea a dezechilibrului cumplit între proxeneți, prostituate și gazetari.